Voluntarul LSRS al lunii Aprilie – Radu Sava

Voluntarul LSRS al lunii Aprilie este Ionuț-Eugen- Radu Sava, tânărul ambițios din Carei, jud. Satu Mare care la doar 23 de ani explorează Orientul Îndepărtat. Radu este conducătorul LSRS China și în prezent studiază politică chineză și politică externă la Universitatea Tsinghua din Beijing, sub auspiciile unei burse bilaterale guvernamentale româno-chineză. Concomitent, urmează cursurile masteratului francofon de la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj- Napoca.

Într-un interviu cu adevărat motivațional,  Radu vorbește despre experiența și obstacolele cu care s-a confruntat de-a lungul timpului în China, despre bucuria de a face parte din echipa LSRS dar și despre lecțiile pe care i le-a predat viata și care ne pot aduce și pe noi mai aproape de obiectivele noastre. Jump on!

  • Ce te-a determinat sa alegi aceasta universitate și destinație de studiu?

Motivul pentru care mă aflu în China se datorează curiozității mele, respectiv pasiunii mele pentru culturile Marelui Orient Îndepărtat. În timpul studenției mele la Cluj, mi s-a oferit oportunitatea de a participa la o stagiatură în sânul Institutului Confucius din Cluj, ca mai apoi să particip la un schimb de experiență în sudul Chinei. Întoarcerea mea aici a fost, așadar, una naturală, fiindcă am dorit să aprofundez și să-mi consolidez cunoștințele mele legate de spațiul asiatic.

  • Cât de grea a fost decizia de a studia în străinătate și ce te-a motivat cel mai mult în a nu renunța?

Decizia de a studia în China a fost relativ grea, mai ales că nu este întocmai o destinație de top pentru tinerii români. M-am confruntat cu foarte multe obstacole, pentru ca cei apropiați mie să înțeleagă realmente motivul pentru care am decis să studiez la Beijing. Pe parcurs, desigur, greutățile au început aparent să se înmulțească datorită diferențelor culturale ale mediului în care mă aflu, respectiv distanța fizică. Cu toate acestea, nu am renunțat, și nici nu am de gând să renunț, fiindcă experiențele mele academice de aici, dar și cele personale sunt, fără echivoc, parte din procesul meu de formare, contribuind astfel la ansamblul generic al angajamentului meu față de studierea Asiei și, implicit, a Chinei. 

  • Când și de ce ai ales să devii voluntar LSRS?

Am devenit, pentru prima dată, voluntar LSRS în octombrie 2015. Am dorit să fac parte din această mișcarea studențească românească din China, fiindcă mă determină să devin productiv pentru România chiar dacă nu sunt acasă. Faptul că prin rețeaua noastră globală reușim să ajutăm mii de studenți români, să-i conectăm și să-i sprijinim înseamnă foarte mult pentru mine si pentru conștiința mea românească.

  • Care au fost și sunt responsabilitățile tale în cadrul ligii?

În urmă cu trei ani, când am devenit voluntar LSRS pentru prima dată, am fost responsabil de comunicare în cadrul filialei China. De la Consilier Design și Conținut Media, în cele din urmă, am ajuns să conduc Departamentul de Comunicare. O dată întors în Occident, am decis ca până la întoarcerea mea în China de la acea vreme, să îmi aduc aportul într-un mod atipic. În cele din urmă, am devenit Coordonatorul filialei China în urmă cu șapte luni. Din această postură, sunt responsabil de managementul generic al organizației noastre aici, în China, de la Beijing, Shanghai și, desigur, alte orașe mari chinezești. Împreună cu echipa mea, reușim astfel să contribuim la standurile României din cadrul festivalurilor culturale ale universităților noastre, încercăm să organizăm evenimente de socializare pentru studenții români de aici, să-i ajutăm să își îndeplinească obiectivele academice.

  • Care sunt principalele schimbări din viața ta pe care le datorezi exclusiv LSRS?

LSRS a contribuit cel mai semnificativ la extinderea rețelei mele sociale, fapt pentru care sunt recunoscător tuturor voluntarilor noștri. De asemenea, prin prisma activităților noastre, am reușit să contribui, în cele mai multe cazuri, la promovarea unei imagini pozitive a României.

  • Cum ai descrie Lsrs in trei cuvinte?

LSRS = prietenie, activism, dinamism!

  • Care sunt colegii din LSRS care te inspira cel mai mult și al căror model personal și profesional ți-ai dori să îl urmezi?

Având în vedere că îmi cunosc echipa destul de bine, aș putea spune că sursa mea de inspirație este uniformă. În fapt, fiecare dintre colegii mei dețin abilități speciale și unice, însă încerc să le converg și să clădesc un simț nu doar al responsabilității, ci și al prieteniei, bunei dispoziții, pentru că doar așa vom putea deveni și mai productivi. Sunt recunoscător echipei mele, fiindcă toți colegii mei reușesc să aibă un echilibru. De pildă, Rebeca Zheng este mamă, în curând proaspăt absolvent de master, respectiv femeie de afaceri și soție. Rebeca, în același timp, este și voluntar al filialei China, și nu unul oarecare, ci unul activ și dedicat. Roxana Moroșanu, pe de altă parte, împreună cu Alexandra Prăjica, la Shanghai, mereu se asigură că LSRS rămâne vizibil și prezent nu doar în mediile academice, în universitățile de acolo, ci și în relația cu statul român și cu studenții români. Totodată, voluntarele noastre din Hangzhou – Andreea Grad și Andreea Marcu – reușesc mereu să mențină comunicarea vie, cu un pragmatism deosebit, mai ales pe segmentul de comunicare. Avem și voluntari noi, extraordinar de calificați: Cristian Oancea, care a avut curajul de a studia în China la vârsta de 19 ani și Mihaela Lotrean, care studiază la o universitate de top, fluentă în limba chineză, care contribuie, printre altele, la editarea și publicarea dicționarelor româno-chineze. Nu în ultimul rând, Monica Bataragă este o altă colegă care mă inspiră – printre sutele de cărți de drept pe care le-a studiat și care descoperă pe zi ce trece tainele limbii chineze într-un program intensiv.

  • Cum vezi viitorul ligii și ce planuri ai în privința aceasta?

Având în vedere deja faptul că echipa a devenit una sudată, este cu siguranță ușor de prezis că, în viitor, LSRS China își va păstra trendul ascendent. Dorim să devenim realmente un suport pentru toți studenții români care sunt, au fost sau vor fi în China. În acest sens, suntem preocupați cu actualizarea website- ului, activarea newsletter-ului filialei și consolidarea bazei de date a studenților români din China. În paralel, sprijinim constant standurile românești din universitățile chineze și vom continua segmentul de SMART Internships pentru Shanghai.

  • Dacă ar fi să transmiți un mesaj tuturor românilor care studiază în străinătate care ar fi acela?

Mesajul pe care l-aș transmite românilor este următorul: continuați să fiți perseverenți. Știu ce înseamnă să fii departe de casă, de viața ta, de tot ce ne-a consacrat ca oameni, însă trebuie să continuăm în speranța unei întoarceri acasă. Însă această întoarcere, mai devreme sau mai târziu, trebuie să fie una chibzuită, să devenim și mai productivi pentru societatea românească, și să avem curajul de a ne perpetua spiritul civic; de a schimba în bine, în adevăratul sens al cuvântului, România. Această schimbare se va produce doar dacă vine sincer din interiorul fiecăruia dintre noi, dacă vom renunța în a mai fi meschini,

ignoranți și iresponsabili.

  • Tu cum îți înfrunți fricile? Când îți dorești foarte mult să faci un lucru dar în interiorul tău ceva te împiedică să mergi mai departe, cum procedezi?

Viața m-a învățat că nu întotdeauna noțiunile de sacrificiu și compromis au neapărat conotații negative. Așadar, uneori îmi înfrunt fricile prin a ieși, cât de mult pot, din zona mea de confort. Trag aer în piept, îmi închid ochii… pedalez! Merg la școală cu bicicleta, pentru că știu că la sfârșitul zilei sunt mai aproape de a-mi realiza idealurile. Eul fiecăruia dintre noi este temporal și poate deveni atemporal. Este important, din punctul meu de vedere, să

rămânem concentrați pe ceea ce este cu adevărat important, implicit asumându-ne cu demnitate anumite riscuri.

  • Care este cel mai măreț obiectiv al tău? Când vei avea 80 de ani și vei analiza retrospectiv felul în care ți-ai gestionat viața, care sunt lucrurile pe care ți-ai dori să le fi împlinit?

Îmi doresc foarte mult să am prilejul de a lăsa ceva anume pentru posteritate. De aceea, de ceva timp, am început să lucrez la prima mea carte. Așadar, când voi avea 80 de ani, voi zâmbi, știind că, o dată, cândva, într-un anume loc, cineva va pune mâna pe carte și va citi. Pe urmă, cu siguranță voi fi împlinit, știind că toate vederile pe care le-am trimis părinților mei din voiajurile mele s-au păstrat. La fel cum le privesc eu pe cele trimise de bunicii mei, de părinții mei, de urmașii mei… la fel îmi doresc ca și urmașii urmașilor mei să aibă această oportunitate, pentru a înțelege mai bine o bucățică din trecut, la o cumpănă ireversibilă a timpului.